Driven by my Freudian Id.

Am ajuns la punctul in care am inceput sa devin extrem de interesat de termenii Id, Ego si Superego... toata aceasta teorie care se invarte in jurul lor parandu-mi-se fascinanta. Uneori imi place sa incep cu concluzia, lucru pe care o sa il fac si acum... asa ca: Mi-am dat seama ca fac parte din categoria de oameni care isi asculta Id-ul mai mult decat pe orice alta parte a aparatului psihic. Ca aceasta concluzie sa fie inteleasa trebuie sa explic pe scurt teoria lui Freud in ceea ce priveste psihicul uman. O sa incep, evident... cu inceputul: Majoritatea sentimentelor, credintelor, emotiilor si impulsurilor noastre nu ne sunt disponibile la un nivel constient, din contra chiar, acestea sunt ingropate in subconstientul nostru. Aici o sa dau ca exemplu complexul lui Oedip de care suferim cu totii dar care a fost impins in subconstient departe de constientizarea noastra din cauza anxietatii majore pe care o poate provoca. Chiar daca acestea din urma sunt ingropate in subconstient, ele continua sa ne influenteze dramatic comportamentul. Tocmai mi-am dat seama ca pe aceasta tema sunt extraordinar de multe lucruri care ar putea fi scrise asa ca o sa incerc sa fiu mai concis. Ideea principala este ca in subconstient se afla Id-ul care reprezinta anticonstiinta, instinctele de baza care indeamna o persoana la actiunile cele mai primitive. Id-ul contribuie la indeplinirea dorintelor personale fara a lua in calcul realitatea. Spre exemplu: Un barbat vede pe plaja o femeie; Id-ul produce un scenariu care se termina cu actul sexual, scenariu pe care barbatul respectiv trebuie sa il urmeze. Id-ul este primul element al aparatului psihic care se dezvolta la om si ca dovada, se poate lua ca exemplu un nou-nascut care atunci cand ii este foame incepe sa planga fara sa tina cont ca este noapte si parintii lui dorm; aceasta este pur dorinta de a ii fi implinite necesitatile fara a lua in considerare nevoile celorlalti. Al doilea element care se dezvolta in psihicul uman este Superego-ul care reprezinta constiinta unei persoane. Daca Id-ul era Domnul Hyde, Superego-ul este Doctorul Jekyll care se dezvolta prin prisma imaginii parentale imprimata in preconstient care spre deosebire de subconstient nu este format din amintiri reprimate ci din amintiri care pot fi invocate si aduse in constient. Superego-ul reprezinta constrangerea unei persoane, un sistem de valori perfect conservator... ca un fel de judecator exagerat de corect. In acest caz, exemplul cu barbatul si femeia pe plaja se transforma in felul urmator: Superego-ul dicteaza barbatului sa nu actioneze, privind femeia respectiva ca pe o imagine materna. Id-ul si Superego-ul sunt mereu in contradictie si mai ales in cazul de fata in care sistemul de valori imprimat in Superego intra in contradictie totala cu complexul lui Oedip imprimat in subconstient, implicit in Id. Aici intervine Ego-ul care este ultimul element si reprezinta personalitatea individuala a omului. Acesta se bazeaza pe realitate. Ego-ul actioneaza ca un arbitru slujba sa fiind sa satisfaca nevoile Id-ului fara sa intre in conflict cu Superego-ul in timp ce ia in considerare factorii si circumstantele reale. Exemplul cu plaja se aplica aici astfel: Ego-ul indeamna barbatul respectiv sa priveasca realitatea si sa se gandeasca la faptul ca probabil femeia are un partener sau pur si simplu nu vrea sa intretina relatii sexuale cu acesta, conditii in care este indicat ca barbatul sa actioneze ca atare. Acum revenind la concluzia pe care am tras-o la inceput... Superego-ul meu este un barbat gras la varsta a doua care sta pe canapea cu o punga de chip-uri (nu suport cand lumea zice chips-uri pentru ca "chips" este deja la plural) si se uita la Dallas pe cand Id-ul meu este o femeie bine care conduce un Lamborghini si trage cocaina la petreceri dupa care face sex cu toti barbatii din incapere.

The Ultimate Rush

Fiind un hedonist convins traiesc dupa filosofia ca placerea este de cea mai mare importanta iar in aceeasi ordine de idei sexul este cea mai mare placere a mea... din acest motiv imi si place atat de mult Freud care zice ca dorinta sexuala este primara energie motivationala a omului. Imi place sa fac sex oriunde, oricand dar nu si cu oricine... sunt foarte selectiv in materie de parteneri sexuali si cand zic asta ma refer la faptul ca in conceptia mea nu exista expresia de "Strike Three, You're Out!". Nu imi place sa fac sex mult timp cu aceeasi persoana, este aproximativ aceeasi senzatie ca atunci cand urmaresti un film de mai multe ori... primele cateva dati parca inca e distractiv dar apoi... deja stii sfarsitul si nu te mai surprinde. Asta imi place, imi place sa fiu surprins, sa vad diversele modalitati de abordare si strategii de atac. Imi place sa fiu eu in control la fel de mult cum imi place sa nu fiu, imi place sa fac si sa primesc sex oral, imi place sa incerc mereu ceva nou, imi place atat sexul agresiv cat si cel tandru. Imi place sa combin sexul cu alte placeri... am uneori diverse fetisuri cum ar fi sa rulez un joint pe spatele partenerei mele in timp ce ea sta in pozitia capra (nu imi place deloc cum a fost supranumita aceasta pozitie) sau sa trag o linie de K de pe una dintre fesele ei. Imi place sa fac sex cu un singur partener sau mai multi, cu schimb de perechi, fara schimb de perechi sau total haotic. Cateodata insa jocul devine mai placut decat victoria si cand zic asta ma refer la faptul ca e mai frumos uneori "vanatul" unei partenere decat actul sexual in sine. Asta se intampla cu persoana potrivita, in circumstantele potrivite si la timpul potrivit... spre exemplu ca atunci cand gasesti intr-un club bun o fata care a iesit cu prietenul ei de 3 ani si care ulterior ajunge sa danseze si sa se sarute cu tine in fata lui. Orgasmul este pana la urma cea mai intensa si mai placuta senzatie a corpului uman si creeaza o dependenta mult mai ampla decat orice altceva.

P.S.: Asociam mai devreme sexul cu filmele si exista un singur film pe care nu ma plictisesc sa il revad niciodata... in aceeasi ordine de idei, pe plan sexual, inca astept "Fight Club"-ul meu.

Jivina Divina.

Am un prieten care zice: "Thank you God for making me an atheist." ceea ce mi se pare extrem de fascinant si m-a condus la concluzia ca Dumnezeu iubeste ateii. Sa o luam logic: un crestin, un musulman, un asiatic si un ateu sunt la o petrecere; toti patru mananca pana nu mai pot si se imbata crunt; a doua zi ei isi dau seama ca s-au ingrasat 5 kilograme iar pe langa asta au cea mai mare mahmureala... aici incepe chestia interesanta: crestinul, musulmanul si asiaticul se roaga zeului lor "Te rog Doamne\Allah\Buddha scoate-ma din starea asta si ajuta-ma sa slabesc cele 5 kilograme.", normal ca acesti zei sunt plictisiti sa tot auda chestia asta cu "...ajuta-ma sa..." sau "...da-mi... nustiuce". Ei bine, pe cand acesti oameni tot asteapta mana cereasca ateul isi face un shot de ulei de masline cu suc de lamaie si se duce la sala pentru ca el nu se asteapta sa il ajute vreo fiinta divina. Acum sincer... si eu daca as fi un zeu parca as prefera sa stau in hamacul meu si sa imi beau ambrozia decat sa ajut toti muritorii de rand. O alta situatie similara: Egiptenii si evreii se intalnesc in desert si zic fiecare zeului lor "Coaie, promite-ne pamantul asta."; peste putin timp apare si ateul care le zice ceva de genul "Bai, asta e un futut de desert, imi bag pula... imi cumpar o rulota in Olanda.". Cum sa nu iubesti asa ceva?

Trip Spontan.

Nici macar nu o sa editez postul asta ca sa vad si eu ce am scris. Vorbesc acum cu toata lumea si tastatura parca e facuta din unt. Il astept pe Schyzo sa imi bata soarele... cel trippy... din care sar membre si fete care se dizolva in raze. Se intampla o combustie neuronala spontana si tocmai a venit cineva din Afghanistan cu hash si o sticluta suspecta... oare ce gust are? From Afghanistan with love. Poate niste covrigi cu mac... alb. Ma asociez cu Maxim in clipul asta. Rezultatul...:

...my Black Hole Sun.